Recunoașterea unui copil este actul prin care un părinte declară oficial că este părintele lui, atunci când filiația nu rezultă din căsătorie. Se poate face în mai multe forme, iar efectele privesc numele, drepturile și obligațiile părintești. Ghidurile NotarNews explică mai jos cum decurge procedura.
Când este necesară recunoașterea
Dacă părinții nu sunt căsătoriți, filiația față de mamă rezultă din naștere, iar filiația față de tată se stabilește prin recunoaștere sau, în lipsa ei, prin hotărâre judecătorească. De aceea, tatăl care vrea să figureze în actele copilului face de obicei o declarație de recunoaștere. Procedura este utilă și când părinții au o relație stabilă, dar nu au încheiat căsătoria, pentru că legea nu presupune automat paternitatea în afara căsătoriei.
Cele trei forme obișnuite
- declarație la serviciul de stare civilă, la înregistrarea nașterii sau ulterior;
- înscris autentic, întocmit la notar;
- testament, în care persoana declară că recunoaște copilul.
Alegerea depinde de situație. Declarația la starea civilă este cea mai directă atunci când se înregistrează nașterea, iar înscrisul notarial este util când recunoașterea se face mai târziu, de pildă după ce copilul a crescut. Testamentul rămâne o variantă mai rară, pentru cei care vor ca recunoașterea să producă efecte la deschiderea succesiunii. Înainte de a merge la notar, verifică ce acte îți cere acesta; lista orientativă o găsești în secțiunea Documente necesare.
Efectele asupra filiației
Recunoașterea produce efecte din momentul nașterii copilului, ceea ce înseamnă că stabilește filiația față de tată în mod retroactiv. De aici pornesc relațiile juridice dintre cei doi: numele copilului, autoritatea părintească, obligația de întreținere și drepturile succesorale.
Copilul poate purta numele tatălui, după regulile legii și acordul părinților. Dacă părinții nu stau împreună, aspecte precum locuința copilului și relațiile personale se reglementează prin acord sau prin hotărâre judecătorească. În plus, odată stabilită filiația, copilul devine moștenitor al tatălui, iar tatăl poate fi obligat la plata pensiei de întreținere, dacă nu o face de bunăvoie.
Ce se întâmplă dacă există un dubiu
Recunoașterea nu este definitivă în orice condiții. Poate fi contestată, de pildă când declarația nu corespunde adevărului sau când consimțământul a fost viciat. De aceea notarul sau ofițerul de stare civilă te întreabă dacă înțelegi consecințele și dacă ești de acord cu ele, iar răspunsul tău se consemnează în act. Pentru situații delicate, discută cu un notar sau cu un avocat înainte de a semna.
Pregătirea practică
- actele de identitate ale persoanei care recunoaște;
- certificatul de naștere al copilului, dacă a fost deja emis;
- acordul mamei sau al reprezentantului legal, când procedura îl cere;
- o programare la notar sau la serviciul de stare civilă;
- datele de contact ale mamei, pentru situația în care autoritatea cere confirmări suplimentare.
Când ai nevoie de ajutor de specialitate
Dacă mama contestă recunoașterea, dacă tatăl locuiește în străinătate sau dacă există dubii privind paternitatea, situația se complică. Un avocat sau un notar îți explică ce probe contează și ce pași urmezi în instanță, dacă este cazul.
Cere întotdeauna copii legalizate ale actului, pentru că vei avea nevoie de ele la școală, la medic sau la eliberarea documentelor de identitate ale copilului.
Pe scurt, forma recunoașterii se alege după situația familiei, iar NotarNews sugerează să verifici actele necesare înainte de programare.
Concluzie
Recunoașterea clarifică statutul copilului și protejează drepturile lui. Alege forma potrivită situației tale și păstrează o copie a actului. Dacă ai nevoie de alte ghiduri notariale, rămâi pe NotarNews.

