Când panica te lovește într-un loc public, cel mai util lucru este să nu lupți cu senzațiile, ci să le lași să urce și să scadă, în timp ce îți încetinești respirația și îți ancorezi atenția în ceva concret din jur. Un val de panică atinge de obicei vârful în câteva minute și apoi scade, chiar dacă pe moment pare interminabil. Pașii de mai jos contează, la fel de mult ca lista de greșeli care, fără să vrei, întrețin frica pe termen lung.
Ce se întâmplă în corp în timpul panicii
Panica este o reacție de alarmă declanșată fără un pericol real, imediat. Inima bate foarte repede, respirația devine accelerată, apar amețeală, furnicături, transpirații, tremur, senzație de sufocare sau de irealitate și frica de a pierde controlul ori de a leșina. Simptomele sunt intense și înfricoșătoare, dar în sine nu sunt periculoase. Ele sunt aceeași reacție de luptă sau fugă, pornită „în gol”.
Un detaliu important: unele simptome (dureri în piept, dificultăți de respirație, palpitații) pot avea și cauze medicale. Dacă este prima dată când ți se întâmplă, dacă simptomele sunt neobișnuite sau dacă ai factori de risc cardiaci, un consult medical este recomandat. Pentru o descriere detaliată a ceea ce se petrece în corp și a modului de intervenție, citește și materialul despre atacul de panică și ce poți face.
Ce faci pe loc: pașii de urmat
- Numește ce se întâmplă. Spune-ți în gând: „Este un val de panică. E neplăcut, dar trece.” Etichetarea scade senzația de pericol.
- Încetinește respirația. Inspiră pe nas câteva secunde, expiră lent pe gură, mai lung decât ai inspirat. Dacă amețești, reduce amplitudinea.
- Ancorează-te în prezent. Numește cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le atingi, trei pe care le auzi. Simte tălpile pe podea.
- Relaxează selectiv. Lasă umerii în jos, desfă pumnii, descleștează maxilarul.
- Rămâi, dacă poți, în situație. Dacă nu este un pericol real, rămâi până când senzațiile scad. Așa înveți că frica trece fără să fugi.
- Ajută-te de apă și mișcare ușoară. Câteva guri de apă, o plimbare lentă, un șir de pași.
La volan, accentul cade pe siguranță: dacă simți că nu mai poți conduce, pornește avariile, oprește-te într-un loc sigur și lasă motorul pornit sau oprit, cum ți se pare mai potrivit. Nu continua să conduci cu forța când simți amețeală puternică sau vedere încețoșată. În lift, apasă butonul pentru etajul cel mai apropiat sau folosește butonul de apel, dacă e necesar. În magazin, mută-te lângă un raft, ia un coș sau un obiect în mână și respiră.
Greșeli frecvente și cum le eviți
Greșeala 1: să te lupți cu senzațiile
„Trebuie să mă opresc acum!” crește tensiunea și, paradoxal, intensifică panica. Mai util este atitudinea de observator: „Simt inima bătând repede. Pot s-o las să bată.” Valul trece mai repede când nu îl alimentezi cu panică despre panică.
Greșeala 2: să fugi din fiecare situație
Plecarea imediată aduce ușurare, dar îi învață creierul că locul era periculos. Data viitoare, frica va fi mai mare. Dacă ieși, revino cât mai curând, cu un pas mic, de exemplu rămâi la intrarea magazinului câteva minute.
Greșeala 3: să eviți locurile asociate cu panica
Evitarea sistematică (nu mai conduci pe autostradă, nu mai urci cu liftul, nu mai mergi la supermarket) restrânge viața și întărește frica. Pe termen lung, se poate dezvolta frica de spații deschise sau aglomerate. Soluția este expunerea treptată, de preferat cu sprijinul unui terapeut.
Greșeala 4: să te bazezi doar pe „obiecte de siguranță”
Medicamentele luate în rezervă fără indicație, sticla cu apă, telefonul în mână, un însoțitor pot oferi un confort util la început, dar dacă devin condiții obligatorii, se menține credința că nu poți face față singur. Reducerea lor se face treptat și, în cazul medicamentelor, doar cu acordul medicului.
Greșeala 5: să respiri prea adânc și prea repede
Hiperventilația accentuează amețeala și furnicăturile. Respirația lentă, cu expirație lungă, este mai potrivită decât inspirațiile mari.
Greșeala 6: să te rușinezi și să nu spui nimănui
Mulți oameni ascund panica de teama de a fi judecați. Singurătatea o agravează. Poți spune simplu cuiva de încredere: „Uneori am episoade de panică; dacă mi se întâmplă, nu e nimic grav, am nevoie doar de câteva minute.” Reacția celorlalți este de obicei mai blândă decât ne temem.
Greșeala 7: să cauți explicații cu orice preț, în plin episod
Căutarea intensă a motivului („De ce acum? Ce se întâmplă cu mine?”) ține mintea în alertă. Analiza se poate face după ce valul trece, cu un caiet și cu liniște.
Tabel: ce poți face în fiecare loc
| Loc | Acțiune utilă imediat | De evitat |
|---|---|---|
| La volan | Oprire în siguranță, avarii, respirație lentă | Accelerare pentru a „scăpa”, conducere cu amețeală |
| În supermarket | Sprijin lângă raft, ancorare în obiecte, apă | Abandonarea coșului și fuga fără pauză |
| În lift | Respirație lentă, privit un punct fix, apăsat butonul de etaj | Lovirea ușilor, panică despre „aer insuficient” |
| În mijloace de transport | Coborâre la stația următoare dacă e nevoie, ancorare | Ideea că nu vei mai putea călători |
Când să ceri ajutor
Dacă episoadele se repetă, dacă te tem de următorul atac și îți restrângi viața, dacă apar gânduri de disperare ori dacă folosești alcool sau alte substanțe pentru a face față, vorbește cu un medic sau un psiholog. Terapia cognitiv-comportamentală se numără printre abordările cele mai bine studiate pentru atacurile de panică, iar tratamentul medicamentos, când este cazul, se stabilește doar de medic. Dacă ai dureri în piept intense, leșin, dificultăți de respirație care nu cedează sau simptome noi, sună la numărul de urgență, fără să presupui că „e doar panică”.
Poți continua cu alte materiale despre anxietate, stres și autoreglare din categoria despre stres și echilibru. Iar pentru o privire de ansamblu asupra subiectelor tratate, există și Psihologie24.

