Majoritatea oamenilor se gandesc la adolescenti sau adulti tineri atunci cand aud de tulburari de alimentatie, dar trebuie stiut ca aceste probleme pot afecta si copiii mici. Ratele tulburarilor de alimentatie in randul fetelor si baietilor sub 12 ani au crescut in ultimii ani, asa ca este important ca parintii si orice persoana care lucreaza cu copiii mici sa recunoasca semnele. Cresterea fizica este o componenta extrem de importanta a copilariei, iar tulburarile de alimentatie pot provoca daune semnificative corpului unui copil.
Cauze si riscuri
Cercetatorii nu stiu ce cauzeaza tulburarile de alimentatie, dar au o intelegere puternica a ceea ce creste riscul de a dezvolta una. Tulburarile de alimentatie pot fi ereditare, asa ca daca un parinte, un frate sau o alta ruda a unui copil are o astfel de afectiune, copilul prezinta un risc de 7-12 ori mai mare de a dezvolta una decat un copil care nu o are. Copiii diagnosticati cu boli cronice prezinta, de asemenea, un risc mai mare, in special cei diagnosticati cu diabet zaharat insulino-dependent. Totodata, copiii care se lupta cu depresia, anxietatea si alte boli mintale sunt expusi unui risc crescut.
Cele mai intalnite tipuri de tulburari de alimentatie la copii
Tulburarea de aport alimentar de tip evitant / restrictiv (ARFID)
Este o tulburare de alimentatie frecventa experimentata de copiii mici. Copiii cu ARFID prezinta o lipsa de interes pentru alimente sau o aversiune senzoriala fata de anumite alimente. De exemplu, un copil ar putea fi contrariat fata de textura alimentelor care ii placeau candva. S-ar putea, de asemenea, sa se teama de dureri de stomac sau de varsaturi daca s-au imbolnavit din cauza unui anumit aliment. Aceste aversiuni si restrictii pot duce la pierderea in greutate si la deficiente nutritionale in randul copiilor mici.
Pica
Este un tip de afectiune in care un copil poate manca in mod persistent substante nealimentare sau nenutritive. Pentru a fi diagnosticat cu Pica, comportamentul trebuie sa se incadreze in afara nivelului de dezvoltare asteptat al copilului (adica un sugar care mesteca obiecte nu s-ar califica). Aceste substante includ adesea pamant, sapun, creta, nisip, gheata si par.
Anorexia nervoasa
Poate afecta atat fetele, cat si baietii tineri. Copiii cu anorexie cred ca sunt supraponderali atunci cand altor oameni par, de fapt, subponderali. Ei ar putea fi obsedati de aportul lor alimentar si de cum sa-si controleze greutatea. De asemenea, ei s-ar putea sa faca sport in exces sau s-ar putea sa isi induca voma. Anorexia nervoasa poate provoca daune semnificative sanatatii fizice si cresterii, de aceea este important ca parintii unui copil cu o astfel de afectiune sa caute ajutor specializat cat mai curand posibil.
Alte tulburari de alimentatie mai putin frecvente in randul copiilor sub 12 ani includ bulimia nervoasa si tulburarea de alimentatie excesiva. ( Afla mai multe despre tulburarile de alimentatie pe www.mindmed.ro)
Semne timpurii ale tulburarilor de alimentatie
Detectarea si prevenirea timpurie sunt esentiale pentru tratarea tulburarilor de alimentatie la copiii mici. Semnele sunt adesea subtile, deoarece copilul nu trebuie neaparat sa fie concentrat asupra imaginii corpului sau asupra greutatii pentru a avea o tulburare de alimentatie. Semnele timpurii pot include:
- frica de dureri de stomac;
- aversiune fata de anumite gusturi sau texturi;
- crize de furie;
- miscari excesive ale intestinului;
- ingrijorare fata de imaginea corpului.
Semnele unei tulburari de alimentatie mai dezvoltate pot include:
- abtinere de la mancare;
- reducerea portiilor de mancare;
- pierdere in greutate;
- lipsa de crestere;
- rarirea parului;
- intarzierea pubertatii;
- constipatie sau probleme de digestie;
- ascunderea alimentelor;
- modificari ale dispozitiei.
Tratarea tulburarilor de alimentatie la copiii mici
Exista multe componente ale tratarii tulburarilor de alimentatie in randul copiilor mici. Recapatarea in greutate este o componenta esentiala pentru restabilirea sanatatii fizice si nutritionale a corpului. Deoarece parintii si ingrijitorii joaca un rol atat de important in viata copilului, de obicei se recomanda tratamentul in familie. Parintii se invinuiesc adesea pentru tulburarea de alimentatie a copilului lor, asa ca atunci cand parintii pot deveni mai increzatori in a-si ajuta copilul, rezultatul este de multe ori mai bun. Copiii pot avea parte, de asemenea, de terapie cognitiv comportamentala pentru a invata sa aiba o relatie sanatoasa cu alimentatia.
